Vorba argeşeanului Dan Badea: „Prea târziu…”
Zilele trecute, stăteam de vorbă cu un vechi prieten referitor la o posibilă lege a lustraţiei aplicabilă şi în România. Imediat după căderea comunismului, multe state din Europa de Est au aplicat această lege, iar fostele cadre comuniste, precum şi ofiţerii de poliţie politică au fost stopaţi a avea funcţii, un număr de ani, în noile aparate de conducere. Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia au fost primele ţări care au aplicat legea lustraţiei. După dezmembrarea URSS, Lituania, Letonia şi Estonia au aplicat măsuri similare.
În România, nu numai că o asemenea lege nu a fost aplicată, dar puterea în România, imediat după 1989, a fost preluată de eşalonul II al fostului PCR. Ofiţerii de Securitate, fie ei activi sau trecuţi, pe furiş, în rezervă, au pus ghearele pe economia ţării, drenând banii şi patrimoniul naţional pentru propriile lor interese. În câţiva ani, România avea să aibă locuitori cu averi imense chiar şi pentru ţări tradiţional capitaliste. În tot acest timp, marea masă a românilor se zbătea într-o sărăcia lucie, iar funcţiile înalte în aparatul de stat erau ocupate pe baza unui algoritm gândit tot de aceşti băieţi.
Aşadar, la 20 de ani de la Revoluţie mai poate fi aplicată, la noi, o lege a lustraţiei? Probabil nu, a fost concluzia discuţiei cu prietenul de care am amintit mai sus. În primul rând, foştii securişti şi comunişti sadea de pe vremuri au început să dispară din societate fizic, prin deces sau pensionare, cei mai mulţi având binişor peste 60 de ani. În al doilea rând, aceşti băieţi au avut grijă să-şi plaseze în funcţii cheie copiii, finii, ginerii, nurorile sau pe foştii pupincurişti care abia aşteptau şi ei un oscior. Aici vorbim de politică şi de economie. Pe la servicii, regăsim, în foarte multe din cazuri, pe copiii acelora care înainte de 1989 îi terorizau pe părinţii şi pe bunicii noştri. Acum, aceşti tineri „patrioţi”, la fel ca părinţii lor, se ocupă de interceptatul telefoanelor, de creionarea portretelor psihologice ale adversarilor politici ai şefilor supremi şi chiar de intoxicări mediatice. Acestor oameni, creaţii sociale sau biologice ale foştilor membri de aparat de partid sau de securitate, nu li se poate aplica o lege a lustraţiei, pentru simplul fapt că, în 1989, aveau doar câţiva ani.
Ca să dăm şi exemple, aş vrea să ghiciţi cine este favoritul, la şefia PSD Argeş, după plecarea lui Nicolescu. Probabil ştiţi şi de ce mulţi, foarte mulţi oameni de afaceri din Piteşti şi chiar adversari din politică au interesul ca Tudor Pendiuc să rămână primar mulţi ani de acum încolo. Iar astfel de exemple pot continua…
Dacă o lege a lustraţiei ar fi fost aplicată imediat după 1989 (ar fi fost imposibil, după confiscarea Revoluţiei de către Iliescu), nu am am mai fi avut la conducere mutanţi politici de genul lui Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Traian Băsescu (care, la urma urmei, şi-a început cariera politică tot alături de tătucul Ilici, la FSN). Din păcate, ca de foarte multe ori în istorie, acum este prea târziu să mai recurgi la o astfel de măsură de purificare socială.
Eu unul nu va mai inteleg ce vreti voi cei de la ,,ARGESAENUL”.Cu putin inainte DAN era gelos pe noi pensionarii ca ne plang multi de mila si ca voua tinerilor nu are cine sa va planga de mila !?Daca asa ganditi si asa doriti voi tinerii cu sufletul scorojit si imbatranit,chiar meritati sa vi se planga de mila.Sincer,voi stiti ce vreti?Ma ingrozesc ,cand vad ca ati mostenit modul de a gandi si a actiona tocmai a celor pe care-i incriminati cu atata manie proletara.Asi incerca sa dialoghez cu voi ,dar am senzatia ca vorbele mele se vor lovi de un zid inprenetrsabil.Va asigur ca puteti sta linistiti ca va va plang eu de mila.Chiar meritati.