Restauratorii trecutului I: Reface schelete şi împăiază animale (galerie foto)
Până când ajung să fie expuse în muzee, obiectele istorice, animalele sau obiectele de artă trec prin procese de restaurare extrem de migăloase, iar oamenii care au pe mână aceste exponate sunt ca nişte chirurgi ai istoriei. Restauratorii, fie ai obiectelor din metal, lemn, sticlă, textile, hârtie, ceramică, pictură sau animale împăiate, au o sarcină extrem de grea. Uneori trebuie să lucreze ani de zile pe un obiect pentru a-l readuce la lumină. În Argeş există oameni specializaţi pentru acest fel de muncă, care şi-au obţinut atestatul ca restauratori după o perioadă de practică egală cu aceea a medicilor rezidenţi. Despre câştigurile pe care le au aceşti oameni aproape că nu merită să amintim, salariul oferit într-o instituţie de stat fiind puţin peste cel mediu pe economie. Ceea ce fac, fac practic numai din şi cu pasiune.
Inginerul biolog care împăiază animale
Adrian Mestecăneanu este taxidermist, adică împăiază animale, le întreţine pe cele deja împăiate şi reface schelete. O muncă extrem de grea şi uneori teribil de neplăcută. Totuşi, Adrian e pasionat de ceea ce face. De formaţie este inginer, dar îşi pregăteşte doctoratul tocmai în biologie aşa că actuala meserie îi este de ajutor. Desigur, pentru a lucra ca restaurator la Muzeul Judeţean Argeş, acolo unde s-a angajat în 2001, avea nevoie şi de cursuri speciale. „Am făcut cursuri de muzeografie şi acum lucrez cu Reghina Măceşeanu, conservator profesionist pe biologie animală. Acum, practic, restaurez piesele care, din diverse motive, s-au deteriorat: dacă s-a rupt un picior la o pasăre, s-a rupt o bucată din piele şi multe altele. Acum nu fac împăiere de animale, pentru că nu avem substanţele necesare”, spune Adrian.
Cum se împăiază un animal
Procedeul de împăiere a unui animal nu este deloc atât de simplu precum pare. Este nevoie de multă îndemânare şi…stomac tare. Practic, animalul este golit de organele interne, iar în locul lor se introduce un suport care să fie fixat într-o poziţie cât mai naturală. Desigur, pielea este tratată în mod special pentru a nu se deteriora în timp. „La păsări se folosesc, pentru umplere, bucăţi de polistiren, talaşul, sau câlţii, iar la mamiferele mari, se fac suporturi din lemn combinat cu fier care să menţină pielea animalului. Este ca un fel de schelet, pe care noi îl numim corp artificial”, explică Adrian. În cazul păsărilor, atunci când penele sunt deranjate, se foloseşte aburul care le udă şi apoi ele se aşează în poziţia lor naturală. Una dintre cele mai grele lucrări ale lui Adrian, o donaţie destul de deteriorată, a fost un piţigoi albastru, pe care l-a scos la lumină în aproximativ două săptămâni de muncă.
A refăcut un schelet de lebădă
Cel mai urât mirositoare parte a muncii lui Adrian ţine de restaurarea scheletelor. Prepararea scheletelor presupune macerarea oaselor, iar mirosul pe care îl emană nu este deloc plăcut. Prin atelierul de lucru, Adrian are vreo două schelete de păsări refăcute, iar prin depozit mai multe alte lucrări pe schelete, printre care şi al unei lebede. „Oasele sunt luate bucată cu bucată, curăţate cu perhidrol şi asamblate prin lipire, în cazul celor mici. oasele mari sunt consolidate şi cu sârmă prin interior”, explică taxidermistul.
vreau si eu legatura cu biologul asta…ca vreau sa fac un voluntariat
In principiu il gasiti la Muzeul Judetean Arges in fiecare zi lucratoare. Puteti intreba de el la secretariatul directorului institutiei, Spiridon Cristocea. Cu siguranta va va oferi tot sprijinul.
vreau sa cumpar un schelet
cat costa si daca sunt de vanzare. astept raspuns
iti dau eu un schelet:)are ceva carne pe el si iti indeplineste multe dorinte si fantezii:)