Ion Sănduloiu: „Ştiu după miros de când a decedat un om pe care îl găsim prin munţi”
Salvamontiştii argeşeni au o sarcină grea: aceea de a căuta prin munţi turiştii rătăciţi sau pierduţi. Unii sunt găsiţi în viaţă şi salvaţi, pentru alţii nu se mai poate face nimic şi sunt găsiţi după zile întregi de căutări prin râpe. Chiar dacă este o muncă grea, meseria de salvamontist atrage mulţi voluntari. Intervenţiile presupun uneori căutarea unor persoane care sunt găsite moarte, iar imaginile tragediilor rămân mereu vii în mintea celor care îi descoperă.
Majoritatea celor de la Salvamont sunt voluntari
Unii dintre pasionaţii de alpinism se orientează spre activitatea de salvamontist şi se „înrolează” ca voluntari. În acest moment, Serviciul Salvamont Argeş are 48 de membri, 43 dintre ei fiind voluntari, iar cinci, cu şef cu tot, sunt angajaţi şi primesc salariu. Voluntarii sunt programaţi să fie „pe tură” în anumite zile şi să patruleze prin munţi. Altfel, ei sunt angajaţi în alte domenii, a fi salvamontist fiind doar o pasiune. Nu sunt plătiţi, însă primesc bani pentru hrană, 30 de lei pe zi, doar pentru zilele când sunt de serviciu. Nu oricine poate ajunge salvator montan voluntar, condiţiile fiind destul de drastice. „Trebuie să fie tineri, să fie buni alpinişti ori schiori, eventual ambele. Timp de doi ani sunt consideraţi candidaţi şi în acest timp merg cu noi în munţi şi se pregătesc. După aceşti doi ani, cine e decis să rămână va face două şcoli de salvatori montani, una de vară şi una de iarnă, urmate de un examen de obţinere a atestatului. Şi noi, angajaţii Salvamont, dăm acest examen din trei în trei ani, pentru reînnoirea atestatului. Cine nu îl ia nu mai poate fi salvator montan”, spune Ion Sănduloiu. Între anii 90 şi 95, salvamontiştii lucrau efectiv pe banii lor, îşi foloseau maşinile personale, îşi asigurau singuri echipamentele. „Nu am renunţat, făceam ture de patrulare pe banii noştri. Norocul nostru a fost că am avut o perioadă în acei ani când nu erau multe intervenţii”, spune şeful Salvamont Argeş.
Mai mulţi turişti, accidente şi tragedii
În ultimii ani, numărul de turişti, mai ales din străinătate, care vin în Munţii Făgăraş, a crescut considerabil. Munţii din Argeş atrag şi mulţi specialişti din străinătate, care vin la antrenamente pentru expediţii viitoare. „Munţii Făgăraş oferă posibilitatea unui antrenament bun chiar şi pentru cei care se pregătesc pentru Himalaya”, spune Ion Sănduloiu. Odată cu „inflaţia” de turişti, au apărut şi mai multe accidente, unele uşoare, altele adevărate tragedii. „Imaginile oamenilor care au pierit şi pe care îi găsim ne rămân în minte. Nu poţi să uiţi aşa ceva, dar înveţi să trăieşti cu ele. Acum am ajuns să recunosc cât de vechi este un cadavru după miros sau îmi dau seama dacă a stat în zăpadă sau nu tot după miros”, spune Sănduloiu. Căutarea unei victime, mai ales care a fost dată dispărută în munţi, presupune o adevărată anchetă printre cunoscuţi şi membrii familiei. Pentru că aria de căutări este foarte extinsă, iar uneori condiţiile naturale sunt foarte dificile, salvamontiştii ţin permanent legătura cu apropiaţii victimelor. „Trebuie să aflăm cât mai multe despre victimă, dacă este un om ordonat, dacă are probleme de sănătate, pentru că orice detaliu ne poate ajuta să-l găsim mai repede. Vorbind atât de mult despre fiecare victimă, parcă te apropii mai mult, devine ceva aproape personal şi e dureros de fiecare dată când nu-i mai găsim în viaţă. Totuşi, faptul că mereu ne întâlnim cu astfel de situaţii ne face să privim altfel viaţa asta agitată de oraş”, spune Ion Sănduloiu.
